dexonline.ai
Resurse lingvistice pentru limba română
Stil:
Cuvânt popular
subsecvent
Pe scurt (Standard)Neverificată
Care urmează după altceva; ulterior, consecutiv.
„Subsecvent” este un adjectiv folosit pentru a arăta că un lucru vine după altul, în timp, în ordine sau ca etapă. Înseamnă, pe scurt, „ulterior”, „care urmează” sau „consecutiv”.
Cuvântul apare mai ales în limbaj mai îngrijit, administrativ, juridic sau tehnic, unde ajută la exprimarea unei relații clare de succesiune. Poate descrie evenimente, acte, etape, decizii sau consecințe care apar după un fapt anterior.
În vorbirea obișnuită, este adesea înlocuit cu formulări mai simple, precum „următor”, „de după” sau „ulterior”.
Cuvântul zilei
răboj
Pe scurt (Standard)Neverificată
Băț sau bucată de lemn pe care se făceau crestături pentru a ține socoteala unor datorii, bunuri ori cantități; prin extindere, evidență sau socoteală.
Răbojul este, în sensul de bază, o bucată de lemn sau un băț pe care se făceau crestături pentru a ține evidența unor cantități, datorii, plăți, zile sau alte lucruri de numărat. Era un mijloc simplu de înregistrare, folosit înaintea formelor moderne de notare.
Prin extindere, cuvântul poate desemna chiar socoteala sau evidența ținută în acest fel. În uzul actual, termenul are adesea o nuanță veche, populară sau figurată și trimite la ideea de numărare simplă, rudimentară, făcută prin semne crestate.
Cuvântul săptămânii
apoteotic
Pe scurt (Standard)Neverificată
Care are caracter de apoteoză; foarte grandios, triumfal sau culminant.
„Apoteotic” descrie ceva prezentat într-o formă foarte grandioasă, solemnă sau triumfală, ca un moment de maximă intensitate ori de înălțare simbolică. Cuvântul trimite la ideea de apoteoză, adică ridicarea la un nivel excepțional, aproape glorificator.
Se folosește mai ales pentru finale, discursuri, scene, gesturi sau manifestări care au un efect puternic și spectaculos. În uzul curent, poate însemna și „impresionant la maximum”, „copleșitor” sau „dus la un vârf de expresie”, uneori cu o ușoară nuanță de exces ori teatralitate.
Cuvântul lunii
de
Pe scurt (Standard)Neverificată
Prepoziție foarte frecventă care exprimă, după context, proveniența, posesia, materia, cauza, timpul, modul sau raportul dintre cuvinte.
„De” este, în principal, o prepoziție foarte frecventă în limba română. Ea servește la legarea cuvintelor și grupurilor de cuvinte, exprimând, în funcție de context, relații diferite precum originea sau proveniența, posesia ori apartenența, materia din care este făcut ceva, timpul, cauza, felul sau referința.
Este un cuvânt gramatical cu sens propriu foarte general, iar valoarea lui exactă se stabilește aproape întotdeauna din construcția în care apare. Din acest motiv, nu are o singură explicație concretă, ci mai multe întrebuințări stabile și foarte răspândite în vorbirea și scrierea curentă.
În unele contexte, „de” poate intra și în locuțiuni sau construcții fixe, având rol esențial în organizarea exprimării. Sensul precis trebuie interpretat după cuvintele pe care le leagă.